Acest dispozitiv ortodontic se aseamana unui surub si are un diametru de 1,8 mm si o lungime de 6-10 mm. Este alcatuit dintr-un aliaj de Titan. Rolul sau este de a servi ca punct fix de ancoraj pentru a controla deplasarea unor grupe de dinti.
In ortodontie aparatul dentar se sprijina pe un grup de dinti pentru a executa miscari pe alt grup de dinti. In unele cazuri grupul de sprijin nu este suficient de puternic, astfel incat si el insusi se poate misca in directii nedorite. Pentru a preintampina aceste miscari parazite si pentru a deplasa in mod controlat dintii, se recurge la ajutorul miniimplantului ortodontic.
Miniimplantul se infileteaza in tablia osoasa, intre radacinile dentare, cu ajutorul unei surubelnite speciale. Cu aceeasi surubelnita, la final de tratament, miniimplantul se desfileteaza si se scoate din os. Tunelul ramas gol se vindeca in general rapid si in siguranta.
In sedinta de plasare a miniimplantului se face o anestezie locala si uneori este nevoie de o mica incizie a gingiei.
Miniimplantul ortodontic trebuie sa aiba o stabilitate primara dupa infiletare (sa stea fixat bine in os). Este contraindicat sa trageti de dispozitiv.
Pentru ca medicul sa evalueze corect locul de insertie vor fi necesare anumite radiografii.
Se recomanda ca varsta minima a pacientului sa fie 15 ani.
LIMITE si RISCURI
Stabilitatea si rezistenta pe toata durata folosirii miniimplantului depinde si de tipul de os, de densitatea sa. Exista posibilitatea ca in momentul infiletarii medicul sa constate existenta unui os insuficient de dur pentru a retine miniimplantul. In acest caz fie se alege alta locatie de inserare fie se renunta la plasare. De asemenea se poate ca in timpul tratamentului implantul sa se mobilizeze cu toate ca initial el era stabil. Existenta unei boli parodontale netinute sub control sau o unor afectari generale a organismului creste rata insuccesului plasarii acestui dispozitiv. Mentionati in chestionarul de sanatate generala orice boli diagnosticate sau orice medicamente pe care le luati.
La exteriorul osului si gingiei ramane vizibil capul implantului ortodontic sau o extensie a sa pentru a servi la ancorarea de aparatul dentar. Aceasta zona poate genera un disconfort tesuturilor invecinate (limba, buza, obraz), dar exista si solutii pentru a-l minimiza (ceara sau silicon ortodontic, geluri cu anestezic). Exista si cazuri in care mucoasa invecinata implantului se inflameaza, iar procesul inflamator mobilizeaza miniimplantul. Acest risc poate fi minimizat prin mentinerea unei igiene orale riguroase.
Exista riscul ca in momentul inserarii, miniimplantul sa atinga o radacina dentara. In acest caz medicul simte o rezistenta in calea de infiletare, iar pacientul sesizeaza o stare de tensiune excesiva sau o jena dureroasa. In acest caz se schimba axa de insertie sau se alege alta locatie. Radacina dentara se recupereaza in general fara evenimente deosebite. Dintele respectiv va fi tinut bineinteles sub supraveghere.
In situatii rare dispozitivul poate perfora structuri anatomice invecinate (nervi, vase de sange, sinus maxilar). In generar aceste formatiuni sunt situate la departare de locurile uzuale de insertie a miniimplantului ortodontic. Acest risc este minimizat prin alegerea corecta a locului de inserare. Exista insa si variatii anatomice individuale care nu pot fi prevazute prin radiografii.
Tineti legatura cu medicul ortodont si mentineti o igiena orala adecvata.
